Omorâm 10% din pești pentru propria plăcere

Cercetarea, realizată în decurs de zece ani - prima analiză la nivel mondial realizată din 2005 pe baza eforturilor a 300 de specialişti - susţine că rata capturilor de peşte aruncate înapoi în ocean s-a menţinut ridicată în ciuda unui declin înregistrat în comparaţie cu vârful atins la sfârşitul anilor '80.

Peştii aruncaţi înapoi în ocean sunt de obicei morţi sau pe moarte, menţionează sursa citată.

Aproximativ 10 milioane de tone din circa 100 de milioane de tone de peşte capturate în fiecare an în ultimul deceniu au fost aruncate înapoi în mare, potrivit analizei intitulată "Sea Around Us" (Marea din jurul nostru), realizată de Universitarea British Columbia şi Universitatea Western Australia.

Flotele industriale aruncă de multe ori peştii deterioraţi, bolnavi, prea mici sau care fac parte din specii nedorite. Spre exemplu, un trauler destinat capturării exclusiv a codului din Atlanticul de Nord poate arunca înapoi merluciul prins în plase.

Aruncarea înapoi în apă este o "risipă enormă... în special într-o perioadă în care pescuitul în sălbăticie se află sub presiune la nivel mondial din cauza preocupării crescute faţă de securitatea alimentară şi sănătatea oamenilor", notează cercetătorii în jurnalul "Fish & Fisheries".

Raportul salută declinul înregistrat în ceea ce priveşte cantitatea de peşte aruncată înapoi în apă, de la vârful de circa 19 milioane de tone atins în 1989 - aproximativ 15% din cantitatea totală capturat, de 130 de milioane de tone. Scăderea s-ar putea datora restricţiilor impuse de unele ţări în ceea ce priveşte cantitatea de peşte aruncată înapoi în apă şi a îmbunătăţirii echipamentelor utilizate.

De asemenea, creşterea preţului peştelui în acvacultură a făcut în aşa fel încât speciile considerate în trecut cu valoare economică scăzută au devenit profitabile, se mai arată în analiză.

Însă, declinul ar putea fi pus şi pe o scădere a cantităţii de peşte existente. "Bănuim că (declinul) este cauzat de pescuitul excesiv... care a epuizat deja speciile care sunt aruncate înapoi în apă", a declarat pentru sursa citată autorul principal al studiului, Dirk Zeller de la Universitatea Western Australia.

Puţini peşti supravieţuiesc după ce sunt aruncaţi înapoi în apă, rechinii, calcanii şi crustaceele fiind unele dintre cele mai rezistente.

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură a estimat în 2005 că în 1992-2001 8% din cantitatea de peşte prinsă a fost aruncată. Aceste cifre au fost obţinute prin alte metode decât cele utilizate pentru studiul recent nefiind comparabile în mod direct cu datele "Sea Around Us".

Oamenii de ştiinţă susţin că cei mai mulţi peşti sunt aruncaţi înapoi în apă în Pacific, în trecut zona cea mai afectată fiind Atlanticul.